joi, 2 mai 2013

Bordeluri celebre in anii 30 din Bucuresti

Iată ce am pregătit pentru voi. Probabil ştiţi, probabil nu ştiţi, dar merită citit. Să nu spuneţi dup'aia că nu aţi învăţat istorie!...

Bordeluri celebre in Bucurestiul anilor '30

"Fetiţele dulci" ale Bucureştiului din perioada interbelică se deosebesc din toate punctele de vedere de prostituatele din prezent.
La acea vreme, acestea îşi făceau meseria în bordeluri de lux şi erau obligate să se înregistreze la poliţie şi să meargă lunar la control medical. Mai mult, clienţii aveau abonamente, iar cei care intrau pentru prima dată într-un bordel erau scutiţi de plată.
 „Nu era sector al Bucureştiului care să nu aibă câte 5-6 bordeluri inperioada interbelică", spune istoricul Adrian Majuru. Prostituatele mai stilate işi faceau meseria în stabilimente de lux de pe bulevardele Elisabeta sau Ferdinand, la Crucea de Piatră ori în propriile aparta-mente, însă multe îşi căutau clienţi prin hoteluri, magazine sau teatre.

Fost bordel din Capitala
Prostituate versus domnişoare serioase
„Bordelurile funcţionau legal, cel puţin de la finalul secolului al XIX-lea, dar existau şi locante clandestine prin zonele marginaşe.
Pe vremea lui Cuza au început să apară reglementări europene ce au fost adnotate la fiecare 20 de ani, când şi generaţiile se schimbă", a povestit istoricul.
Interdicţia era ca prostituatele să nu se plimbe prin locurile obişnuite precum Calea Victoriei (Podul Mogoşoaiei), ca sa nu le faca concurenţă neloială domnişoarelor serioase ieşite în căutarea unui domn pe măsură. Se spune însă, că nu era respectată.
Casă de toleranţă de la Crucea de Piatră

Mai exact, prostituţia s-a reglementat între anii 1862- 1930, când intrase pe sistemul „prostituţiei colective", în care existau matroane ale bordelurilor care înregistrau „fetiţele dulci" la Poliţie şi la Serviciul Sanitar, de unde primeau o „condicuţă" de sănătate şi permisul de muncă.
Astfel, numărul prostituatelor a crescut destul de repede.
În anul 1875, în evidenţa Poliţiei existau 243 de fete care practicau prima meserie din lume, în 1898 erau 354, iar după aproape 30 de ani numărul a crescut de zece ori.

Mai exact în anul 1938 existau 1272 de prostituate înregistrate şi 1050 clandestine.
Damele de lux ştiau limbi straine
Femeile care practicau această meserie erau numite grizete sau podărese. „De la bulevardele pavate în acele vremuri cu lemn. Cel mai adesea erau poreclite şi aveau
toate câte un protector", povesteşte istoricul Majuru.
Majoritatea prostituatelor de lux erau trimise la şcoli în străinătate, aveau cultură şi cunoşteau chiar mai multe limbi străine. De exemplu, Miţa Biciclista a făcut pension.
„Când deschideau gura, prostituatele de lux trebuiau să ştie sa vorbească! Erau şcolite în străinătate", Adrian Majuru, istoric.
Cât despre tarifele cerute la acea vreme, acestea porneau de la câteva sute de lei şi ajungeau chiar la câteva mii de lei. Cel mai scump erau plătite fetele care practicau această meserie în propriile apartamente.
Acestea, faţă de cele din bordelurile populare, erau vizitate numai de clienţi fideli, ceea ce nu însemna mai mult de 7 clienţi.
Erau şi diferite hoteluri de lux care ofereu servicii „la pachet", precum Princiar, care era situat pe Bulevardul Elisabeta, aproape de Primăria Capitalei de astăzi, Bristol, Union, Splendid sau Bulevard.
Strada Ion Câmpineanu
  Prostituatele de lux mai frecventau şi cabareturi precum Alhambra, Chat Noir, Moulin Rouge sau restaurantele hotelurilor scumpe din acea perioadă precum Lido, Continental sau Ambasador.
  "Fetiţeşe dulci" se distingeau prin tulpane (cele care lucrau în bordeluri) sau pălării excentrice (cele care lucrau pe cont propriu). În ambele cazuri, ele erau protejate fie de câte un personaj sus pus, fie de către diverşi indivizi care încheiau înţelegeri cu matroanele.
  Purtau denumiri amuzante precum "Cur de Fier", "Lia Magazia" sau "Napoleon" şi locuiau în aceeaşi clădire în care îşi aveau "locul de muncă", o mare parte din câştiguri fiind rezervată pentru plata cheltuielilor de întreţinere şi chirie.
La „Crucea de Piatră" un „Peşte" cu nume penibil, - Ion Cacat
 Unul dintre cele mai vizitate bordeluri în perioada interbelică este „Crucea de Piatră, care se întindea de la Poşta Vitan până în zona cartierului Dristor. Numele casei îşi avea rădăcinile de la o cruce de piatră, foarte mare, din faţa unei biserici.
 Cel care îl deţinea şi totodată „peştele" tinerelor fete care locuiau acolo era, pe numele său real, Ion Căcat. Băieții care se duceau pentru prima dată la Crucea de
piatră (prospăturile) erau scuti
ți de plată. Curvele aveau
dreptul să refuze clienții. Astfel, dacă era beat, nu era
primit.
Existau și case mai mici, cu două-trei camere.

Vara, fetele stăteau în grădină, îmbrăcate sumar, si le
luau pălăria curio
șilor care se aventurau să privească

prin gard. Pentru a le-o restitui, acestia trebuiau să
treacă mai întâi prin camera lor.
Abonamente de 10 vizite pentru clienţii fideli
Tarifele porneau de la 15 lei. Putea fi de un pol (20 de lei)
la casele obi
șnuite sau de doi poli (40 de lei) la casele de
lux, putând ajunge însă și la cinci poli (100 de lei). Existau
chiar si abonamente pentru câte 10 vizite, precum si reduceri pentru mai multe interactiuni.
Abonament la bordel
 Pentru o întâlnire amoroasă cu mai multe contacte si dormit cu clientul, tariful putea ajunge la jumătate din salariul lunar al unui muncitor specializat (mecanic de locomotivă). O noapte întreagă se socotea două numere. Pentru abonati, bordelurile aveau program special ptr duminici si alte sărbători legale.
 În astfel de locuri erau întâlnite şi sinuciderile. Din cauza situaţiilor materiale şi din cauza promisiunilor neonorate de clienţi, multe fete s-au sinucis. Mai mult, legendele urbane spun că, pentru a scapa de concurenţa prostituatelor venite din Rusia, care se bucurau de mare succes printre domnii de Bucureşti, unele dintre ele erau ucise.
 Carol al II-lea, client fidel
 Şi regele Carol al II-lea a fost implicat în poveşti cu prostituate, dar nu a fost niciodata demascat oficial. Se îmbrăca în alb, cu ochelari fumurii şi pornea în căutarea fetelor pe Brezoianu.
  Rătăcindu-se prin periferiile Craiovei, Carol al II-lea a coborât din maşina şi a intrat într-o cârciumă să întrebe cum poate ieşi din oraş. „Era îmbrăcat simplu, nimic nu aducea cu poziţia sa. Omul întrebat i-a zis «Majestate», iar Carol al II lea l-a întrebat cum de l-a recunoscut.
  Când a aflat că acea persoană este un croitor, regele i-a spus: «Se vede că îţi cunoşti bine meseria!»", povesteşte Majuru.


Textul şi pozele nu-mi aparţin. Toate drepturile revin autorului (care o fi acela).

Zambetul de joi

Soţia: – Nu mai eşti în stare de nimic!
Soţul: – Ba da, sunt în stare de ebrietate!


==

A venit primăvara. Un grup de patru liceeni nu au chef de şcoală şi chiulesc împreună de la primele ore de clasă. Abia pe la prânz ajung la şcoală şi îi spun dirigintelui că, venind toţi spre şcoală în aceeaşi maşină, au avut o pană la un cauciuc.
Profesorul zâmbeşte înţelegător şi le spune:
- Bine că a fost numai asta. Totuşi, vestea proastă este că aţi ratat testul dat de restul clasei. Dar vestea bună e că îl puteţi da chiar acum, cât clasa e plecată la ora de sport. Luaţi loc în bănci, cât mai departe unul de altul şi scoateţi o foaie de hârtie.
Elevii se pregătesc de test. Profesorul începe:
- Prima întrebare: “La care cauciuc a fost pana?”

==

- Acuzat, recunoaşte că ai greşit.
- Imposibil, domnule judecător, pledoaria avocatului m-a convis că sunt nevinovat!


==

- Mamă, de ce aragazul e aşa murdar?
- Taică-tu şi-a făcut omletă.
- Dar nu i-ai dat şi tigaie?

==

Soţul către soţie :
- Dragă trebuie să te întreb, cu tine am făcut eu dragoste aseară în bucătărie?
- Pe la ce oră iubitule?


==

La discotecă un băiat agaţă o piţipoancă:
- Domnișoară, hai să mergem la mine.
- Pentru ce?
- Păi,… bem o cafea, ne uităm la un film clasic…
- Nuuu… Mai este aici un băiat mi-a făcut o propunere mai interesantă pe care o prefer: ne uităm la un film deocheat apoi facem dragoste.

==

- Nu crezi, iubitule, că masca din ulei de citrice mă ajută să arăt mai bine?
- Desigur, scumpo, dar nu înțeleg, de ce o mai scoți?


==

Deseori Ion se trezea noaptea, îşi scotea verigheta şi se bucura de libertate. Apoi şi-o punea înapoi, îşi îmbrăţişa soţia şi adormea.